CARDINALUL
Profil de curaj și credință
Preafericitul Părinte Cardinal Lucian, Întâistătătătorul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, la împlinirea a 93 de ani de viață. O viață în slujba lui Dumnezeu, a Bisericii și a oamenilor.
Destinul Bisericii Catolice se întrepătrunde cu destinul păstorilor săi, al sfinților, al simplilor credincioși care împreună călătoresc prin această lume spre împărăția Tatălui Ceresc. Pe acest drum al credinței se găsește și Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, un drum al realizărilor istorice, dar și al suferinței, al martiriului. Personalitatea Preafericitului Lucian Cardinal Mureșan, care astăzi împlinește frumoasa vârstă de 93 de ani, întruchipează perfect și tragic pe alocuri, lupta pe care Biserica Greco-Catolică a purtat-o în timpul persecuției comuniste și ulterior cu sistemul pentru a-și recâștiga drepturile și demnitatea.
Hirotonit preot în subsolul unei clădiri din Cluj, a fost consacrat episcop sub cerul liber, în Baia Mare și mai apoi a fost creat cardinal în inima creștinătății, în bazilica Sfântul Petru din Roma. Aceasta este povestea puțin cunoscută a unui fiu de țărani devenit ofițer de aviație, exmatriculat din facultate, urmărit de Securitate, forțat să muncească într-o carieră de piatră, preot în clandestinitate, episcop, cardinal și gazdă a primului papă sosit la Blaj.
Primul test al credinței
Cardinalul Lucian s-a născut la 23 mai 1931, în comuna Ferneziu, astăzi cartier al municipiului Baia Mare, al zecelea din cei doisprezece copii ai familiei Petru şi Maria (n. Breban), buni creştini români uniţi, în casa cărora se trăia o intensă viaţă creştină catolică. Nimic nu avea să anunțe călătoria plină de aventuri, încercări şi obstacole care a forjat destinul viitorului arhiepiscop și cardinal. Într-un interviu, acesta își amintește cu nostalgie despre chemarea sa la preoție când, copil fiind, și-a improvizat o cădelnița dintr-o conservă găurită cu ciocanul și cu ceară de brad simula celebrarea liturghiei.
„Pentru cine cunoaște stațiunea Izvoarele de la Baia Mare, dacă m-ar lua însoțitor într-o vizită în stațiune, i-aș arăta bradul în care și acum se află cădelnița improvizată de mine la vârsta aceea de șase-șapte anișori. Dintr-o cutie de conservă pe care cu un cui și ciocanul am găurit-o, am pus cărbuni aprinși și cu ceară de pe brad simulam tămâia de la popa și cădeam așa, și simulam că celebrez. Acestea au fost primele mele celebrări, pe la șase-șapte ani, în codru.” (Preafericitul Cardinal Lucian)
Cardinalul Lucian a urmat studiile primare în localitatea natală, apoi liceul Gheorghe Şincai din Baia Mare. Prin reforma învăţământului din anul 1948, se scoate religia din toate şcolile din ţară. Dar mai ales având în vedere că prin Decretul nr. 358/1948 al Marii Adunări Naţionale, Biserica Română Unită cu Roma este suprimată cu brutalitate şi scoasă în afara legii, elevul Lucian, pentru că nu-şi mai vedea realizabil visul şi dorinţa de a se pregăti şi a deveni preot, se retrage din liceu. Între 1948-1951 urmează o şcoală de prelucrare a lemnului (mobilă fină) în Baia Mare, cu activitate la locul de muncă şi, în paralel, se pregăteşte şi susţine examenele la forma de învăţământ fără frecvenţă, pentru completarea claselor liceale.
Din 1951 până în 1954 satisface serviciul militar, obligatoriu în acea vreme, în timpul căruia urmează, la Turnişor (Sibiu), şcoala de ofiţeri de aviaţie. După terminarea acesteia este detaşat la unitatea militară din Craiova, batalionul de aviaţie cu reacţie. Însă noul regim comunist va încerca să-i frângă încă o dată zborul. Astfel că în anul 1953, pe baza apartenenţei confesionale la Biserica Greco-Catolică, este considerat persoană indezirabilă şi este transferat de la aviaţie la detaşamentul de muncă de la Bicaz, la construcţia primei hidrocentrale din ţară.
Exmatriculat din cauza apartenenței confesionale
Dorința lui arzătoare de a sluji Biserica va fi mai mare decât perseverența regimului în a-i închide toate ușile. În 1954, lăsat la vatră, aşteaptă în taină să se ivească o posibilitate de a urma teologia, lucrând în diverse locuri. La sugestia Episcopului Iuliu Hossu şi cu binecuvântarea Episcopului Alexandru Rusu, în anul 1955, eliberându-se din închisoare, Episcopul Márton Áron de Alba-Iulia acceptă să primească, în mod excepţional, cinci tineri greco-catolici, câte unul pentru fiecare eparhie a Bisericii Române Unite, la Institutul Teologic Romano-Catolic de grad universitar din Alba-Iulia. Printre aceştia era şi Lucian Mureşan. Trei dintre aceștia se vor retrage pe parcurs, iar ceilalți doi își vor continua studiile, printre care şi Lucian Mureşan. În anul IV de studii, cei doi sunt convocaţi la rectoratul Institutului unde li se comunică faptul că sunt exmatriculaţi de către Departamentul Cultelor şi că în timp de 24 de ore sunt obligaţi să părăsească nu numai Institutul, ci şi oraşul. Din punct de vedere ecleziastic şi canonic nu exista nici o motivaţie a exmatriculării. Va reveni în locurile natale.
„Cu toată prigoana, nu am renunţat la visul de a deveni preot.” (Preafericitul Cardinal Lucian)
Pentru Lucian Mureşan exmatricularea a coincis cu începutul persecuţiei şi urmărirea de către Securitate. Timp de un an bate la porţile întreprinderilor miniere şi ale şantierelor de construcţii, fiind respins pe motiv că a fost teolog catolic. După un an de tatonări, reuşeşte să se încadreze ca muncitor necalificat în cariera de piatră Limpedea din Ferneziu, unde lucrează aproape 10 ani. Începând să fie persecutat şi aici, se transferă la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, în cadrul Consiliului Judeţean Maramureş, unde lucrează până la pensionare, în iunie 1990.
Preot în clandestinitate
Cu toată prigoana, a sfidat intimidările şi ameninţările şi nu a renunţat la visul de a deveni preot, continuându-și studiile în clandestinitate, cu profesorii rămaşi în libertate de la fostele Academii Teologice. Tot în clandestinitate îşi susţine examenul de licenţă. După eliberarea episcopilor din închisori prin decretul de graţiere din 1964, visul la preoţie i se va împlini. În 19 decembrie 1964 va fi hirotonit preot de către Episcopul auxiliar al Maramureşului, Dr. Ioan Dragomir care, după cum mărturisește însuși cardinalul, i-a cerut „ca nici părinţilor mei să nu le mărturisesc că am devenit preot.” Devine astfel preot clandestin, continuând, în acelaşi timp, să lucreze mai întâi în cariera de piatră şi apoi la Direcţia de Drumuri şi Poduri. După hirotonirea sa ca preot, începe pastoraţia clandestină, ocupându-se cu predilecţie de tineret şi cu deosebire de cei ce doreau să devină preoţi. În acest timp desfăşoară o intensă activitate de pastoraţie.
„Preot am fost din ’64, iar în perioada aceasta am exercitat pastorație clandestină. Mama mea n-a știut, dar a trăit ultimele clipe ale vieții sale în camera mea și pe patul meu. Și între altele, a spus: ‘Vai, dragul meu! Așa cum știi, zece feciori și așa buni prunci și atâta am dorit și asta am rugat pe Domnul ca măcar unul din cei zece să fie popă.’ Cred ca a fost cea mai grea încercare din viața mea. Nu puteam să-i spun.” (Preafericitul Cardinal Lucian)
După trecerea la Tatăl a Episcopului Ioan Dragomir, la 25 aprilie 1985, deţine, până în 9 august 1986, funcţia de Ordinarius provizoriu al Eparhiei de Maramureş, iar de la această dată ca titular, numit şi instalat de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Alexandru Todea. Activitatea Episcopiei de Maramureş, în anii clandestinităţii, a fost condusă de Episcopul auxiliar Ioan Dragomir (1950-1985), iar apoi de către viitorul Arhiepiscop Major şi Mitropolit al Blajului, Părintele Lucian Mureşan (1986-1995), amândoi maramureşeni.
„Noaptea, vizitam parohiile, celebram nocturn Sfintele Taine în casele credincioşilor noştri, îi îndemnam pe toţi să rămână tari în credinţă şi încredinţaţi că va veni şi ceasul eliberării Bisericii noastre Române Unite.” (Preafericitul Cardinal Lucian)
Primul episcop al Bisericii Greco-Catolice după 1989
Evenimentele din decembrie 1989 şi legalizarea Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, l-au găsit ca Ordinarius al Eparhiei Maramureşului, cu reşedinţa la Baia Mare. După 35 de ani de pastoraţie clandestină, cu o atenţie deosebită acordată tinerilor şi vocaţiilor, părintele Lucian a fost consacrat episcop în data de 27 mai 1990, la Baia Mare. În cadrul Liturghiei arhiereşti festive, sub cerul liber, pontificată de către Mitropolitul Alexandru Todea, în prezenţa delegatului papal, Arhiepiscopul Guido Del Mestre şi de Ioan Ploscaru, Episcopul de Lugoj, preotul Lucian devine al treilea Episcop, în ordine cronologică, al Maramureşului, după Dr. Alexandru Rusu (†1963 la Gherla) şi Dr. Ioan Dragomir.
Această ceremonie de consacrare de episcopi greco-catolici a fost prima care a avut loc în libertate, după 1989, de faţă fiind peste 20.000 de credincioşi, pe esplanada Monumentului Ostaşului Român, împodobit simbolic cu un imens rozariu de garoafe roşii. Cortegiul celor peste o sută de preoţi în drum spre locul consacrării avea în faţă un număr impresionant de credincioşi. A fost totodată şi prima întâlnire a credincioşilor cu reprezentanţii Papei Ioan Paul al II-lea şi prima întâlnire a întregii ierarhii greco-catolice cu credincioşii, adunaţi într-o manifestare publică de mari proporţii.
În cadrul ceremoniei au fost citite, în limba latină şi română, numirile prin care Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea l-a investit în funcţia de Episcop al Maramureşului pe preotul Lucian Mureşan şi decretul-lege prin care Preşedintele ţării îl recunoştea ca Episcop, Monseniorul Arhiepiscop Del Mestre transmiţând Episcopului consacrat şi credincioşilor prezenţi salutul cordial al Sfântului Părinte şi Binecuvântarea Sa Apostolică. Prin grija noului Episcop s-a deschis, în premieră, la Baia Mare, Institutul Teologic de grad universitar, care a început anul şcolar universitar 1990-91 cu 70 de studenţi la cursurile de zi şi 20 la fără frecvenţă. Tot aici, la cursurile de trei ani ale Facultăţii de Teologie Didactică-Catehetică, au început 89 de tineri şi tinere, care vor preda copiilor şi elevilor educaţie moral-religioasă în orele de religie.
Mitropolit și Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma
Din 4 iulie 1994 este numit de către Papa Ioan Paul al II-lea ca Arhiepiscop al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, succedând Eminenţei Sale Cardinal Dr. Alexandru Todea, a cărui sănătate l-a obligat să se retragă. La 27 august 1994 este instalat la Blaj. ÎncEpând cu anul 1998 a îndeplinit în mai multe rânduri funcția de Preşedinte al Conferinţei Episcopale Catolice din România, care reuneşte ierarhia Bisericilor Catolice de ambele rituri, latin (romano-catolic) şi oriental (greco-catolic). Din 26 mai 2003 este numit, de către Papa Ioan Paul al II-lea, membru al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale.
La 16 decembrie 2005, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea îl ridică la demnitatea de Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, odată cu ridicarea Bisericii Mitropolitane sui iuris la rangul de Biserică Arhiepiscopală Majoră, prin Bula Ad totius Dominici gregis. Este întronizat ca Arhiepiscop Major la 30 aprilie 2006, în prezenţa Prefectului Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, Preafericirea Sa Ignaţiu Moussa I Cardinal Daoud, şi a Excelenţei Sale Mons. Jean-Claude Périsset, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova. Astfel Mitropolitul Lucian Mureșan devine primul Preafericit, primul Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite, având atribuţiuni patriarhale, conform Dreptului canonic al Bisericilor Catolice Orientale (CCEO).
„Acum Noi venim în întâmpinarea cererii Venerabilului Nostru Frate Lucian Mureşan, Arhiepiscop de Alba Iulia şi Făgăraş al Românilor, care a stăruit în numele Consiliului Ierarhilor ca această Biserică să fie înălţată la statura demnităţii de Arhiepiscopie Majoră. De aceea, fiind ascultată părerea Venerabilului Nostru Frate Angelo Cardinal Sodano, Secretar de Stat, ridicăm amintitul Scaun la demnitatea de Biserică Arhiepiscopală Majoră cu titlul de Alba Iulia şi Făgăraş al Românilor, fiind cuprinsă în hotarele vechii Biserici Mitropolitane de Alba Iulia şi Făgăraş.” (fragment din bula Ad totius Dominici gregis)
Cardinal al Sfintei Biserici Romane
Un moment istoric pentru Biserica Română Unită cu Roma și pentru întreaga țară a reprezentat-o ziua de 18 februarie 2012 când Arhiepiscopul Major Lucian a fost creat cardinal de către Papa Benedict al XVI-lea, la Roma. Preafericitul Lucian Mureşan devenea astfel cel de-al treilea cardinal român, după cardinalul Iuliu Hossu şi cardinalul Alexandru Todea, primul fiind creat cardinal in pectore la 28 aprilie 1969 de către papa Paul al VI-lea, iar cel de-al doilea la 28 iunie 1991 de către papa Ioan Paul al II-lea. Referindu-se la Arhiepiscopul Major Lucian, Suveranul Pontif a spus: „Am decis să ridic la demnitatea de cardinal un venerat episcop, care îşi desfăşoară slujirea de păstor şi părinte al unei Biserici„.
„Această demnitate reprezintă un semn al recunoaşterii importanţei Bisericii Române Unite şi a rolului ei în formarea conştiinţei naţionale şi în promovarea valorilor creştine în sânul neamului nostru. (…)
Numirea de către Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea a Înaintestătătorului Bisericii Române Unite drept cardinal al Sfintei Biserici Catolice onorează Biserica din România şi, în mod cu totul deosebit, Biserica noastră, Biserică de tradiţie răsăriteană în deplină comuniune de credinţă cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei, precum şi întreaga naţiune română. Această demnitate reprezintă un semn al recunoaşterii importanţei Bisericii Române Unite şi a rolului ei în formarea conştiinţei naţionale şi în promovarea valorilor creştine în sânul neamului nostru. (…)
Această numire consider că este adresată în primul rând jertfei martirilor şi a întregii noastre Biserici, care au plătit cu sângele preţul fidelităţii faţă de Cristos şi faţă de Biserica Sa. (…) Pentru mine personal este o mare onoare şi o nouă responsabilitate în sânul Bisericii noastre, dar şi a Bisericii Universale. (…)” (Preafericitul Cardinal Lucian)
La 20 februarie, în Aula Paul al VI-lea din Vatican, Suveranul Pontif a acordat o audienţă generală noilor Cardinali şi tuturor pelerinilor provenind din întreaga lume prezenţi în Cetatea Eternă pentru acest eveniment. Adresându-se Cardinalului Lucian şi credincioşilor prezenţi, a rostit în limba română următoarele cuvinte: „Salut cu bucurie pe Preafericirea Sa Lucian Mureşan şi pe voi toţi, credincioşi din România, care aţi dorit să vă strângeţi în jurul iubitului vostru Păstor, pe care l-am creat cardinal. Împreună cu voi salut întregul popor român şi Patria voastră, legată acum şi mai mult de Sediul Sfântului Petru! Binecuvântarea mea să vă susţină mereu.”
Primirea Papei Francisc la Blaj
În timpul arhipăstoririi Mitropolitului Lucian, preşedinte al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, a avut loc istorica vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în România, în zilele de 7-9 mai 1999. Era prima călătorie apostolică a unui Papă al Romei într-o țară majoritar ortodoxă. Și chiar dacă la acel moment nu a fost posibil ca Papa să ajungă în Transilvania, vizita a reprezentat un adevărat triumf, schimbând definitiv relațiile dintre Biserica Catolică și cele ortodoxe. Au trebuit să treacă 20 de ani pentru ca un alt suveran pontif să viziteze România, iar de această dată Cardinalul Lucian l-a primit pe Papa Francisc în Transilvania, în inima Bisericii Greco-Catolice, la Blaj.
Vizita papei Francisc în România a avut ca obiectiv major beatificarea celor șapte episcopi greco-catolici uciși de regimul comunist. Acest proces de beatificare a fost deschis în 1999 de Arhieparhia de Alba-Iulia și Făgăraș și susținut cu insistență de Preafericitul Lucian care printr-o circulară emisă în 2010 îi invita pe credincioşi „să ne rugăm pentru beatificarea Episcopilor greco-catolici, morţi în faimă de martiri sub regimul comunist.” La 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj, Papa Francisc îi declara fericiți pe cei șapte episcopi martiri: „Noi, din dorința fratelui nostru Lucian Cardinal Mureșan, Arhiepiscop Major de Alba Iulia și Făgăraș din România, precum și a multor alți frați întru Episcopat și a multora dintre credincioși, cu avizul Congregației pentru Cauzele Sfinților, cu autoritatea Noastră Apostolică autorizăm ca Venerabilii Slujitori ai lui Dumnezeu Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, Episcopi și martiri ai Bisericii din România, păstori după inima lui Cristos și mărturisitori fermi ai Evangheliei iertării și păcii, să fie chemați în viitor cu numele de Fericiți și să fie sărbătoriți în fiecare an la data de 2 iunie, în locurile și modalitățile stabilite de drept.”
„Sfinte Părinte, în numele întregii Biserici Greco-Catolice din România și al tuturor oamenilor de bunăvoire de pe aceste meleaguri, vă adresez cele mai călduroase mulțumiri pentru prezența Sanctității Voastre în mijlocul nostru, și mai ales pentru că ați prezidat Dumnezeiasca Liturghie cu beatificarea celor șapte episcopi ai noștri martiri care au ales cu toții să moară decât să se lepede de credința lor catolică.” (fragment din discursul de primire a Sfântul Părinte Francisc la Blaj, rostit de Preafericirea Sa Lucian Mureșan)
Întors la Roma, Papa Francisc i-a trimis Cardinalului Lucian Mureșan o scrisoare de mulțumire pentru modul în care a fost organizată vizita de la Blaj, la care au participat aproximativ 120.000 de oameni, mai mulți decât cei prezenți pe Câmpie în 1848. „La întoarcerea din Călătoria Apostolică din România, doresc să reafirm Eminenței Voastre, Episcopilor, preoților, persoanelor consacrate și credincioșilor laici mulțumirea mea profundă pentru primirea cordială și pentru atenția cu care ați pregătit Vizita la Blaj și în țară.”
„Pe Stăpânul și Arhiereul nostru, Doamne Îl păzește!
Întru mulţi ani, Stăpâne!”
Călin Costea pentru Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș