Mitropolitul Teofil Seremi (†1697), ierarhul care a prezidat, la Alba Iulia, în februarie 1697, primul Sinod de unire a Bisericii românilor din Transilvania cu Biserica Romei, a fost comemorat sâmbătă, 26 septembrie 2026, în Parohia Greco-Catolică „Schimbarea la Față” din cartierul Bărăbanț, municipiul Alba Iulia, la 329 de ani de la trecerea sa la Tatăl Ceresc.
Duminică, 27 septembrie 2026, Duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată), în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj, odată cu Sfânta Liturghie celebrată de Preasfinția Sa Cristian Crișan, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, s-a deschis oficial noul an academic, 2026/2027, la Facultatea de Teologie Greco-Catolică - Departamentul Blaj din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca și la Seminarul Teologic Greco-Catolic Intereparhial Blaj.
La un an de la trecerea la Domnul a Preafericitului Părinte Cardinal Lucian Mureșan, Preasfinția Sa Mihai, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de București, a evocat personalitatea și moștenirea spirituală a Cardinalului în cadrul Parastasului celebrat în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj. PS Mihai a vorbit despre credința, simplitatea și fidelitatea Cardinalului Lucian, subliniind că viața sa ne lasă „o moștenire de discreția binelui”* care continuă să ne ajungă și astăzi.
La un an de la trecerea la Domnul a Preafericitului Părinte Cardinal Lucian Mureșan, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, s-a reunit în rugăciune pentru odihna sa veșnică. Vineri, 25 septembrie 2026, în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj, Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a celebrat Parastasul de un an, împreună cu Preasfinția Sa Mihai, Episcopul Eparhiei Greco-Catolice de București, Preasfinția Sa Cristian, Episcopul auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, și un sobor de preoți.
La 25 septembrie 2025, Cardinalul Lucian s-a stins din viață, precum o lumânare care s-a consumat oferind lumină până la capăt. La un an de la trecerea la Domnul, recunoștința noastră este firească. Se cuvine să îl amintim și să ne rugăm pentru odihna sufletului său, deoarece Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică îi datorează mult. Cunoscându-i smerenia și simplitatea, am convingerea că nu ar fi agreat evocări elogioase, dar ar fi înțeles nevoia ca Biserica să-și cinstească păstorii și să nu uite oamenii prin care Dumnezeu a lucrat în istoria ei. Totuși, memoria, personală sau colectivă, poate deveni un refugiu confortabil în trecut, dacă nu este gestionată cu prudență. Trebuie să recunoaștem că este mai ușor să comemorăm decât să transformăm în criterii de viață principiile și curajul celor pe care îi evocăm. De aceea, merită să ne punem o întrebare: comemorarea este de ajuns?
