Protopopiatul Greco-Catolic de Blaj a organizat, duminică 2 iunie 2024, cu ocazia sărbătorii dedicate Episcopilor martiri, o expoziție de pictură, în cadrul căreia au fost expuse portretele Episcopilor martiri și al Papei Francisc.
Lucrările au fost realizate de pictorul Liviu Lăzărescu, născut în satul transilvănean Mărtinești din județul Hunedoara, la 1 aprilie 1934, într-o familie de oameni simpli, de confesiune greco-catolică. Tatăl său, Traian Lăzărescu a fost conductor la CFR. S-a opus regimului comunist, de aceea a fost arestat și condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică și confiscarea averii de către Tribunalul Militar Sibiu pentru motivul: crimă de uneltire contra ordinei sociale și securității poporului.
Liviu Lăzărescu a făcut școala primară la Sibiu și la Simeria, iar ulterior s-a mutat împreună cu familia la Deva unde a studiat la Liceul Decebal. În ultimii doi ani de școală, pentru că nu mai avea sprijin financiar din partea tatălui, a fost nevoit să se angajeze la Combinatul Siderurgic Hunedoara, mai întâi ca tehnician, iar apoi ca decorator. S-a înscris la Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu în anul 1955, dar la finalul primului an de studii teologice s-a retras. În anul 1956 s-a mutat la București pentru a studia la Institutul Național de Arte Nicolae Grigorescu din București, la clasa profesorului Corneliu Baba. A fost exmatriculat din motive politice din facultate între anii 1958 și 1959. În acest timp s-a reîntors la Combinatul Siderurgic Hunedoara pentru a fi reangajat. S-a căsătorit cu Rodica Octavia Tănăsescu, cu care a avut o fiică, Livia Lăzărescu. După cei doi ani de muncă în cadrul Combinatului Siderurgic din Hunedoara, s-a reînscris la Institutul Național de Arte Nicolae Grigorescu, pe care l-a absolvit în anul 1963. Pentru scurt timp a fost profesor de desen la Școala Generală numărul 76 din București, dar a renunțat la această funcție pentru a fi alături de maestrul său în cadrul Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, urmând toate gradele academice: preparator, asistent, lector universitar (1977), conferențiar (1992), devenind în cele din urmă profesor universitar (1993).[1] S-a pensionat în anul 2007.
În ultima perioadă a vieții sale a pictat foarte mult, sute de lucrări în tehnica picturii în ulei. Temele sale preferate au fost: flori, peisaje, naturi statice cu icoane de la Mărtinești și portretele oamenilor iluștri ai culturii române. A pictat portretele Episcopilor martiri și al Papei Francisc pe care l-a cunoscut la Nunțiatura Apostolică de la București în anul 2019. A scris mai multe studii de specialitate pe care le-a publicat la edituri de prestigiu. A primit mai multe premii și distincții. Și-a încheiat activitatea profesorală cu distincția profesor honoris causa. S-a stins, în urma unei infecții cu virusul Sars-Cov 2, în anul 2021.
Expoziția este un elogiu adus Episcopilor martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Prezentarea expoziției a fost făcută de Părintele Protopop Radu-Vasile Roșu, în prezența Preasfinției Sale Cristian Crișan și a unui număr mare de preoți și credincioși veniți la Blaj să participe la Noaptea de veghe dedicată Sărbătorii Fericiților Episcopi martiri greco-catolici. Lucrările aparțin colecției private a Părintelui Florin Ioan Stănculeț.
Pr. Radu-Vasile Roșu, pentru Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
[1] Baciu Petru, Delorenii, Ed Compania, București 2000, pp. 143-144.
