Absolvent de elită al liceului blăjean și al Facultății de Medicină din Cluj, doctorul Sorin Blaga, în buna tradiție a Școlii Medicale Clujene, a completat preocupările sale științifice cu o bogată și variată activitate publicistică. Când scriu activitate publicistică, îngustez nepermis specificul scrisului său căci unele cărți autobiografice sunt pagini de autentică literatură memorialistică.
O componentă însemnată a publicisticii sale tipărită în diverse reviste, o reprezintă Blajul. Când am citit multele pagini pe care doctorul Sorin Blaga le închina Blajului, ca un prinos de recunoștință, m-am gândit la cuvintele lui Cipariu despre Blaj:„Blajul e unul din acele puține locuri istorice, care deși mici, după extensiunea lor, se par a fi destinate de providență a juca un rol însemnat în istoria culturii popoarelor. Cel puțin locul Blajului în istoria românilor, ales transilvani, e mai însemnat decât să se poată cândva trece cu vederea.”Aproape tot ce a scris Sorin Blaga pe tărâm publicistic evidențiază această importanță a Blajului în „istoria românilor”, care nu se poate trece cu vederea, pentru că în cultura românească se poate vorbi pe bună dreptate de „permanența spiritului blăjean”. Autorul definește acest „spirit blăjean” în istoria și cultura noastră, dovedind îmbinarea benefică între credință și erudiție, între „pietas și eruditio”, care a condus la configurarea Blajului ca o citadelă a culturii și civilizației românești. Evocarea acestei spiritualități blăjene debutează cu enumerarea succintă a „reperelor istorice” ale Blajului, șapte la număr, numite ca un ecou biblic din Vechiul Testament „șapte ani providențiali”, amintind cele „șapte vaci grase”: 1737 – anul întemeierii Blajului; 1754, deschiderea Școlilor Blajului, adevărate „fântâni ale darurilor” pentru neamul românesc;1848(2 mai) Discursul lui Simion Bărnuțiu din Catedrala Blajului, fixând „la lumina istoriei și a libertății” programul Revoluției transilvane pașoptiste;1911 (3-5 august) jubileul semicentenar al Astrei, sărbătorit la Blaj; 1918 (2 noiembrie) înființarea la Blaj a Consiliului Național Român, pentru pregătirea Marii Uniri; 1991 (19 mai) – preluarea Catedralei Greco-Catolice a Blajului, și semn al unui început de renaștere spirituală a Blajului și „finis coronat opus” – ; beatificarea la 2 iunie 2019 a celor „șapte episcopi martiri,” printr-o impresionantă ceremonie religioasă oficiată de către Papa Francisc pe Câmpia Libertății.
Acesta fiind preludiul evocării, autorul vorbește despre spiritul Blajului în dimensiunea lui istorică și axiologică. Spiritul Blajului este în evocarea lui Sorin Blaga un concept definit așa cum spuneam, de credință și erudiție, de biserică și școală, într-o conlucrare rodnică și folositoare neamului. Această conlucrare este expusă prin prezentarea documentată a câtorva momente din istoria culturii românești, în care componenta blăjeană este proeminentă. Prin Școlile Blajului se înscriu în filele istoriei noastre câteva priorități culturale: ideea primului ziar românesc, prima gramatică tipărită a limbii române,primele reviste de specialitate: „Arhiv de istorie și filologie” a lui Cipariu, „Comoara satelor”- prima revistă de folclor din Transilvania, primul tratat de geografie universală „Icoana lumii” de Ioan Rus și altele. Paginile despre Școlile Blajului ilustrează aserțiunea Regelui Ferdinand: „Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa” pe care autorul o alege ca motto al acestei evocări.
Dar Blajul este și orașul din care au pornit o serie de curente ce au dus la dezvoltarea învățământului și culturii române. Prin Școala Ardeleană se întipărește „pecetea Blajului” în cultura română, după memorabila expresie a lui Mircea Eliade, Blajul fiind considerat, printre alte numiri de înflorire metaforică – și orașul Școlii Ardelene, și, ca semn de recunoaștere a importanței acestei mișcări religioase, politice și culturale, s-a instituit la inițiativa P.S. Virgil o „Zi a Școlii Ardelene”- 11 octombrie. Importanța Blajului a fost magistral sintetizată de salutul eminescian adresat Blajului, definit ca Roma Mică – și, ca un răspuns, data de 15 Ianuarie, data nașterii celui mai mare poet al românilor, a fost fixată ca „Ziua Culturii Naționale”.
La paginile cunoscute despre Școlile Blajului, semnate de istorici ai învățământului românesc, Sorin Blaga adaugă aportul Blajului la spațiul universitar și academic românesc. Blajul și-a căpătat un prestigiu între școlile românești și înainte de Marea Unire, dar după această dată și după înființarea Universității Românești la Cluj, Școlile Blajului s-au dovedit o adevărată pepinieră de viitori profesori universitari, la facultățile din Alma Mater Napocensis. Mai ales relațiile Blajului cu Facultatea de Medicină din Cluj sunt expuse detaliat și competent, unele pagini fiind adevărate micromonografii, consacrate unor nume ilustre ale medicinii românești, absolvenți ai liceului blăjean: Iuliu Hațieganu, Octavian Fodor ș.a.
Scrisul evocator al lui Sorin Blaga, înregistrează generos și altruist și contribuția unor mai vârstnici confrați ai săi mediciniști, unii dintre ei și cu preocupări ce depășesc sfera specialității științifice: Dumitru Dumitrașcu,urmașul la catedră al academicianului Octavian Fodor,preocupat de aprofundarea cercetărilor în patologia hepato-gastro-intestinală(studii finalizate în tratate și monografii tipărite în calitate de autor și coautor),a avut în același timp preocupări scriitoricești extraprofesionale de proză și eseistică,alături de un interes permanent pentru arta plastică cu focalizare pe pictură,Ștefania Kory Calomfirescu, profesor de neurologie, dar și autoarea unor apreciate cărți de proză și memorialistică, Dumitru Zdrenghea, fiul profesoarei mele de slavă veche de la Filologia Clujeană, Maria Zdrenghea, autorul unor volume de versuri; ca semn al valorii literare, Dumitru Zdrenghea a fost ales membru al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, eu având astfel bucuria colegialității unui tânăr și modern condei poetic.
Și desigur, primul „inter pares” Sorin Nicu Blaga, autorul acestei omagiale evocări a permanenței spiritualității blăjene, pe care a asimilat-o încă din copilărie, în urbea petrecută în orașul de la încrengătura Târnavelor și despre care a scris pagini memorialistice și științifice ce-i configurează un loc distinct între evocatorii Blajului, așa cum spune într-o revelatoare mărturisire autobiografică: „Spiritul Blajului l-am asimilat începând cu perioada copilăriei petrecută în urbea de la îmbinarea Târnavelor. Am meditat asupra lui de-a lungul anilor. L-am exprimat în mod liber, în spațiul public, în ultimii 25 de ani, oral și scris, în țară (Blaj, Cluj-Napoca, Oradea, București) și în străinătate (Paris, Viena)”.
Ion BUZAȘI