În 11 noiembrie 1995, Seniorul Corneliu Coposu își încheia viața pământească și trecea la Tatăl ceresc, însoțit de rugăciunile Bisericii Greco-Catolice și ale tuturor celor care i-au prețuit verticalitatea morală. Timpul trecut de atunci, 27 de ani, nu i-a șters amintirea în inimile noastre iar viziunea sa cu privire la zidirea societății românești pe temelia valorilor autentice își păstrează actualitatea.
Corneliu Coposu a fost martorul transformărilor dramatice ale lumii contemporane. Născut la 20 mai 1914, înainte de debutul Primului Război Mondial, a cunoscut România Mare din perioada interbelică, efervescentă cultural, politic și economic. A trăit ororile persecuției din România comunistă, fiind închis mai bine de 17 ani. El a avut bucuria de a vedea căderea comunismului în 1989 și s-a implicat cu toate puterile în reconstrucția democratică a României.
Biografia sa ne dezvăluie că el nu a fost doar un trecător prin această lume, ci dimpotrivă, a fost profund angajat în slujirea binelui comun, pentru care nu a ezitat să își asume calea grea a jertfelor și a privării de libertate. El a înțeles că atunci când poporul român a fost încătușat de puterea sovietică, era nevoie de persoane demne, cu credință și conștiință, care să pună cauza Țării mai presus de propriile interese. Discipol și continuator al lui Iuliu Maniu, Corneliu Coposu nu și-a negociat cu nimeni și pentru nimic principiile inspirate din morala și din valorile creștine, dobândite în propria familie care avea o lungă descendență preoțească greco-catolică, și în Liceul Sfântul Vasile cel Mare din Mica Romă. El a refuzat orice compromis, trăind în adevăr și dreptate. Apărarea democrației, dragostea față de patrie dovedită prin fapte și prin exemplul personal, credința în familie, suferința, sacrificiul și curajul sunt valorile de la care Seniorul nu a abdicat niciodată. Pentru toate aceste motive, el rămâne un simbol al demnității și al libertății poporului român.
Temelia vieții sale și izvorul speranței care nu i-a putut fi sufocată de regimul comunist a fost Dumnezeu. Statura sa morală era înveșmântată într-o noblețe spirituală rar întâlnită, pe care a câștigat-o în anii lungi și încărcați de suferințe trăite în unire cu Hristos. Dovada neîndoielnică a legăturii sale strânse cu Dumnezeu este atitudinea plină de iubire și generozitatea de a ierta, pe care a mărturisit-o atât de expresiv într-una dintre poeziile scrise în închisoare:
„Cerne Doamne liniștea uitării,
peste nesfârșita suferință,
seamănă întinderi de credință
și sporește roua îndurării.
Răsădește Doamne dragostea și crinul,
în ogorul năpădit de ură,
și așterne peste munți de zgură,
liniștea, iertarea și seninul” (Rugă).
Realizarea și amplasarea bustului lui Corneliu Coposu în Alba Iulia, în Cetatea Marii Uniri, este prin urmare un gest care exprimă omagiul și recunoștința noastră, dar și convingerea că personalitatea lui Corneliu Coposu poate inspira noile generații.
Adresăm cele mai alese mulțumiri tuturor persoanelor și instituțiilor care, împlinind o datorie de suflet, au contribuit la realizarea acestui eveniment. Prețuirea și dragostea noastră se îndreaptă în mod deosebit spre Distinsa Doamnă Steluța Lucia Rodica Coposu și spre Domnul Ion Andrei Gherasim, care prin activitatea Fundației Corneliu Coposu păstrează vie memoria Seniorului.
Invocăm asupra tuturor harul Domnului nostru Isus Hristos, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria și a Fericiților Episcopi Martiri!
Cu arhierească binecuvântare,
† Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică