Blaj, 3/15 mai 1848! Loc și dată memorabile, în care pe Câmpia Libertății (Câmpul Libertății maicorect!) a avut loc Marea Adunare Națională a peste 40.000 iobagi, meseriași, negustori și intelectuali, pentru dreptate socială și libertate națională. Atunci, într-un glas s-a strigat: „Noi vrem să ne unim cu țara!” Cei prezenți au avut privilegiul de a observa figura luminoasă a fruntașilor revoluției: Avram Iancu, Simion Bărnuțiu, Axente Sever, Timotei Cipariu, Aron Pumnul, etc. Cu o zi înainte - în 2 mai 1848 - în Catedrala Blajului, marele gânditor, istoric, om politic și vicepreședinte al Adunării - Simion Bărnuțiu - a rostit discursul intitulat „La lumina istoriei și a libertății”, devenit ulterior programul revoluționarilor din Transilvania. Intelectualitatea vremii a lăsat pagini memorabile legate de acest eveniment. Andrei Mureșanu - poetul revoluției transilvane de la 1848 -a publicat poeziile: „15 mai 1848” (ecou al poeziei cu același titlu a lui Vasile Alecsandri) și „Un răsunet” (poezie cunoscută sub titlul „Deșteaptă-te române”). „Ecourile poetice” ale lui Vasile Alecsandri -participant la Adunare - sunt redate în poeziile „Hora Ardealului”, „Deșteptarea României-1848” și „15 mai 1848”. Dintre membrii fondatori ai Academiei Române, prezenți pe Câmpia Libertății, referitor la eveniment, au scris Timotei Cipariu („Blajul își avu a sale trei zile”) și Alexandru Papiu Ilarian („Despre Adunarea de la 3/15 mai 1848”). Și alți cărturari pașoptiști participanți la Blaj au lăsat pagini memorialistice remarcabile: Nicolae Bălcescu („Mișcarea românilor din Ardeal la 1848”), Gheorghe Sion („Identificându-ne soarta noastră cu a lor…”), Alecu Russo („Despre Adunarea de la Blaj”). Pagini obiective au scris și alți participanți la evenimentele Blajului din mai 1848. Jakab Elék a scris materialul intitulat „Despre această vestită Adunare”, iar Stephan Ludwig Roth face referire la eveniment în scrierea intitulată „Lupta pentru limbă în Ardeal”.
Încadrarea distinctă a Anului Providențial 1848 în trecutul istoric, religios și cultural al Blajului românesc l-a determinat pe Nicolae Iorga - care în călătoriile prin Ardeal și Banat, a ajuns la Blaj în 1906 - să afirme: „Aici e pământul sfânt al Blajului”.
Evenimentele desfășurate în primăvara anului 1848 erau sărbătorite, anual, în luna mai, de către elevii școlilor Blajului, în frunte cu profesorii lor. Având drept suport trecutul glorios, aceștia sperau într-un viitor mai bun, al izbânzilor - pe toate planurile - și al progresului. Aceste serbări școlare, purtând pecetea tinereții erau prevestitoare ale înnoirilor, în deplină armonie cu ciclul biologic al naturii, care renaște în fiecare primăvară. În cele ce urmează, voi încerca să sintetizez conținutul acestor serbări școlare din luna mai de la Blaj, în primul rând din amintirile depănate de tatăl meu și, ulterior, din trecutul personal de școlar blăjean.
În anii ꞌ30 ai secolului trecut, directorul Școlii normale de învățători - unde tatăl meu era elev - era profesorul de istorie și latină Coriolan Suciu. Dintre profesorii implicați în diversele activități ale serbărilor școlare, își amintea cu mare respect de profesorul de limba română (și diriginte al clasei) - Dionisie Popa Mărgineni, profesorul de pedagogie -Teodor Megieșan, profesorul de Geografie - Emil Poenaru, profesorul de muzică - Celestin Cherebețiu, precum și de profesorul de desen - Virgil Fulicea. O amintire particulară îi purta profesorului de religie și spiritual al clasei, viitorul Fericit Episcop Martir, Tit Liviu Chinezu. Legat de colegii de clasă, își amintea cu plăcere de Iacob Goia (originar din Roșia de Secaș), care a devenit ulterior, preot - călugăr dominican, la Paris.
Timp de două săptămâni, în luna mai, cursurile școlare erau suspendate. La serbări participau nu numai elevii tuturor școlilor de la Blaj, ci și din alte localități, un număr mai mare venind de la Beiuș, Năsăud și Lugoj. La deschiderea serbărilor, alături de elevi și profesori, participau diverse personalităși culturale și politice ale vremii, scriitori, ziariști, etc. Componenta festivă, inițială, era marcată de defilarea elevilor, pe muzică de fanfară, prin fața autorităților ecleziastice, civile și militare, care se găseau pe esplanada Catedralei (la vremea respectivă, Blajul era capitala județului Târnava Mică). Blajul întreg, și în special Piața din fața Catedralei, era în sărbătoare, cu multă verdeață, cu drapele tricolore fluturând peste tot, la instituții și la casele oamenilor. La defilare mai luau parte și meseriașii orașului și țărani ai satelor din apropierea Blajului, îmbrăcați în frumoase costume naționale, păstrând specificul local. Un al doilea moment al protocolului se consuma pe Câmpia Libertății, unde în fața tuturor participanților se țineau discursuri tematice diverse, cu focalizare pe anii 1848 și 1918. Seara, tinerimea școlară defila prin oraș, în sunet de fanfară (școlară). Finalul zilei era marcat de retragerea cu torțe.
Serbările – concurs (cu premii oferite celor mai valoroși participanți, pe diversele secțiuni) ale elevilor cuprindeau muzică corală, instrumentală, jocuri populare, prezentarea unor piese de teatru, recitare de poezii, etc. O a doua componentă o reprezenta activitatea sportivă, concurs de fotbal, volei, alergare, sărituri, aruncare de greutăți sau disc, etc. Elevii mai mari participau, însoțiți de profesori, la excursii în unele localități, mai apropiate sau chiar mai îndepărtate, situate pe areale particulare ca relief, ape, floră, faună, etc. Seara erau cazați la parohiile greco-catolice, la gospodari de frunte, cu concursul preotului paroh. Serbările din luna mai de la Blaj erau serbări ale bucuriei, tinereții, speranței și ale unei bune conviețuiri interumane, generatoare de prietenii între elevii și profesorii participanți. Unele amintiri sunt ilustrate în trei fotografii, din arhiva personală, la sfârșitul materialului.
Făcând un arc peste timp, în anii ꞌ60 ai secolului XX, cel care scrie aceste amintiri era elev la Liceul „Iacob Mureșianu” din Blaj (actualul Colegiu Național „Inocențiu Micu-Klein”). Luna mai aducea aceeași căldură a primăverii, vegetația exploda în diverse nuanțe de verde, iar noi, elevii, așteptam să se finalizeze trimestrul trei, cu gândul la vacanța mare. La data de 1 mai, alteori în 2 mai - de „Ziua Tineretului” -elevii blăjeni participam pe Câmpia Libertății, la un program tematic sportiv, pregătit la orele de educație fizică, pe parcursul lunii aprilie, constând în exerciții de gimnastică ritmică -pe un fond de „muzică patriotică” - cu cercuri ,stegulețe roșii, etc. Uneori se transmitea, prin stația de radioficare Blaj, la difuzor, un mesaj al autorităților locale, legat de „Ziua muncii”. Printr-o subtilă „inginerie intelectuală” a unor profesori, cu concursul Direcțiunii liceului, aceste manifestări erau precedate de serbările școlare devenite tradiționale, organizate de obicei în lunile martie sau aprilie, la Casa de Cultură, având în program muzică corală( corul Liceului Teoretic și al Liceului Pedagogic) sau instrumentală (coordonatori profesorii de muzică Florin Handrea sau Aurel Cisteian). Orchestra liceului, din care am făcut parte , cântând la vioară) avea un program tematic divers, bine apreciat de publicul blăjean. De asemenea, serbările cuprindeau și momente lirice.
Timpul a trecut! Vremurile s-au schimbat! Realitatea actuală a Blajului o ofer drept invitație de a fi văzută și în același timp o consider și subiect de meditație pentru cei care poposesc în Blaj - Oraș Episcopal.
Nu pot încheia aceste amintiri despre Blaj și Câmpia Libertății fără a rememora înălțătorul moment desfășurat în 2 iunie 2019, când regretatul Papa Francisc a beatificat cei Șapte Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Dacă în 1906 Nicolae Iorga omagia „Pământul Sfânt” al Blajului, pentru noi, cei de astăzi, aceasta este o împlinire a mesajului celui mai mare istoric al românilor.
Prof. univ. dr. Sorin Nicu Blaga - medic și muzician
Mai 1935, excursie în localitatea Benic (în centru, în picioare, Ep. Tit Liviu Chinezu, în dreapta căruia se află elevul Nicolae Blaga)
Mai 1935, excursie în localitatea Întregalde. În față, centru, Ep. Tit Liviu Chinezu; în planul doi, de la stânga la dreapta, profesorii Emil Poenaru, Teodor Megieșan, Virgil Fulicea. (În picioare, elevul cu chipiu - Nicolae Blaga)
Mai 1937, clasa profesorului Dionisie Popa (dreapta-jos); în centru directorul Școlii Normale, Coriolan Suciu (după prezentarea unei piese de teatru din tragedia greacă). În planul doi, dreapta-jos, elevul Nicolae Blaga; în planul trei, stânga-sus, elevul Iacob Goia.