În vara Anului Sfânt 2025, inima lumii catolice a bătut cu putere la Roma. Aproape un milion de tineri, veniţi din 146 de ţări și din toate colţurile Bisericii, s-au adunat în Cetatea Eternă pentru Jubileul Tinerilor - nu ca simpli vizitatori, ci ca pelerini în căutarea chipului lui Hristos.
Printre ei s-au numărat paisprezece tineri pelerini din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș, purtând în inimă moștenirea credinţei sădite de Fericiţii Episcopi Martiri ai României. Vocile lor, adunate aici, sunt o mărturie vie despre modul în care Dumnezeu lucrează prin Biserică pentru a-Și forma ucenicii.
Pentru Radu O., Jubileul a trezit dorinţa de reînnoire: „Aș vrea ca lumea să fie și mai apropiată de credința în Isus Cristos.” Miruna a exprimat o viziune a comuniunii întemeiate pe milostivire: „Îmi doresc o lume mai empatică și unită, iar credința mea mă inspiră să construiesc asta prin iubire și iertare.”
Radu S. și-a recunoscut rolul în evanghelizare: „Sa fiu pelerin al sperantei este modul in care transmit cuvantul lui Dumnezeu mai departe, la cei apropiati mie.” Claudiu a visat la o societate vindecată prin caritate autentică: „O lume în care lumea ar ajuta mai mult, o lume în care nu ai fi privit cu scârbă câd te apleci să ajuți un cerșetor, o lume în care o inimă sinceră ar fi mai apreciată de cât aparențele exterioare.”
Pentru Paula, pelerinajul a trezit atât rugăciunea, cât și așteptarea: „Da, am simtit o schimbare în rugaciune, în perspectiva dar tot odata am simtit si o emotie puternica legata de tot ce ma asteapta acasa.”
Alex a descoperit puterea comunităţii în rugăciune: „Am avut motivație crescută de a mă ruga deoarece știam că sunt într-un grup care nu mă va judeca pentru asta. Am simțit ca rugăciunea e mai puternica pentru ca am zis-o în cor (mai ales rozariul cu parintele Daniel, și cântecele).”
Paul a văzut misiunea în termeni de sacrificiu și mărturie: „Propovăduind credința, făcând sacrificii, în speranța că mai multă lume va găsi iubirea lui Cristos, in acest fel lumea se va schimba în bine în mod indirect.”
Dan, cu un simţ al dreptăţii, a mărturisit: „Imi doresc o lume in care iertarea nu este soluția unui om slab, ci a celui mai puternic dintre toti.”
Nicolae a trăit și el o schimbare de perspectivă în viaţa de credinţă: „Am simțit o schimbare în perspectiva trăirii credinței. Îmi doresc să contribui la o lume care are la bază valorile moral-creștine, dar care totodată face pași concreți spre a crea o comunicare deschisă, fără constrângeri de orice fel, cu comunitatea credincioșilor (mai ales a tinerilor).”
Iulia D. a împărtășit o emoţionantă călătorie de la întuneric la speranţă reînnoită: „În ultimii ani, predominant anul anterior am simțit o decădere a mea, o distanțare față de Dumnezeu, cufundându-mă într-o negură a minții și a inimii. Totuși acum pot să simt că ma pot regăsi într-adevăr și că voi putea deveni o persoană și mai bună cu ajutorul Tatălui Ceresc și cu o inima curată, redobândindu-mi speranța. Iar misiunea mea nu este doar de a învăța să iubesc mai mult viața, lumea ce ma înconjoara și mai ales pe Dumnezeu.”
Mara a reflectat asupra nevoii de credinţă într-o lume complicată și tulburată: „Societatea zilelor noastre este una din ce in ce mai complexa și complicata cu o multitudine de conflicte geo-politice și chiar religioase. Pe lângă aceasta omul se depărtează tot mai mult de Dumnezeu. Dar în momente grele , omul totuși își da seama, ca fără credință și speranță viața nu își are rostul. Din aceasta cauza lumea ar trebui.”
Vlad a vorbit cu simplitate: „Au fost impresionante și am descoperit lucruri noi. Prin reflecție la experiențele petrecute.”
Iulia T. a recunoscut impactul de durată al pelerinajului: „Pelerinajul, simt că va cântări mult în parcursul meu spiritual, văzând atât de mulți tineri orientați profund spre Dumnezeu, m-a făcut să-mi doresc și mai mult să mă apropii de biserică și de contexte religioase, ca acesta.”
În final, Roxana și-a exprimat speranţa pentru o societate disciplinată și întemeiată spiritual: „Îmi doresc ca lumea noua sa fie construita având mai multe principii de viață, având mai multă disciplină din punct de vedere spiritual, iar acest lucru mă face și pe mine să fiu mai disciplinată și conștientă de ce se întâmplă în jurul meu.”
De la Poarta Sfântă a Bazilicii San Pietro până la câmpiile vaste de la Tor Vergata, de la intimitatea Spovedaniei la vuietul unui milion de voci ridicate în rugăciune, aceste paisprezece voci alcătuiesc un singur cor: Hristos este viu, El i-a întâlnit personal și acum îi trimite în misiune.
Ei se întorc în familiile, școlile și parohiile lor nu doar ca tineri care „au fost la Roma”, ci ca martori ai speranţei - bărbaţi și femei care vor duce focul Jubileului în zilele obișnuite ale vieţii, dovedind prin însăși viaţa lor că, așa cum le-a spus Sfântul Părinte, „o altă lume este posibilă: o lume a fraternității și prieteniei, în care conflictele nu se rezolvă cu arme, ci prin dialog.”
“Drumul către casă nu înseamnă întoarcerea la vechile obiceiuri, ci începutul unei vieți reînnoite. Ceea ce au văzut, au auzit și au trăit în Roma devine acum misiunea lor: să fie lumini vii în mijlocul lumii, purtând în inimă flacăra speranței pe care nimeni nu o poate stinge.”
Vlad Antonio Mureșan, pentru Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș