O legătură între Fericitul Episcop român Ioan Suciu și Sfântul italian Pier Giorgio Frassati, canonizat de Papa Leon al XIV-lea, în Piața Sfântul Petru, în 7 septembrie 2025
Odată, prin anul 1936, un tânăr preot și profesor la vestitele școli românești din Blaj, după ce și-a rostit rugăciunea înainte de studiu, s-a așezat la masa lui de scris din Internatul Vancean, reflectând asupra mijloacelor prin care ar putea edifica sufletește viața spirituală și eroismul chemării creștine în inimile elevilor săi. Era părintele Ioan Suciu, în vârstă de 29 de ani, iubit pentru îndrumările spirituale pe care le oferea și pentru îndemnurile spre cucerirea marilor idealuri. Căutând modele contemporane de sfințenie pentru a le oferi tineretului român, și-a amintit că tocmai în anul în care a ajuns pentru studii la Roma, în 1925, lumea catolică vorbea despre moartea în sfințenie a unui student italian de la Politehnică: Pier Giorgio Frassati. Așa că s-a hotărât să scrie o carte despre viața acestui tânăr în care să arate elevilor și studenților blăjeni și români că există și în vremurile recente adolescenți care au o mare credință în Dumnezeu. În scrierea lucrării s-a folosit, așa cum precizează în prima pagină, de cartea părintelui A. Cojazzi, Pier Giorgio Frassati. Testimonianze, din 1933; mai mult, îi mulțumește autorului și mamei lui Pier Giorgio pentru cele douăsprezece imagini din cuprinsul cărții.
În medalionul biografic, părintele Ioan Suciu scrie că Sfânta Euharistie era centrul vieții lui Pier Giorgio, iar devoțiunea către Maica Domnului îi încălzea sufletul cu o nespusă mângâiere. Veselia autentică era semnul prezenței lui Dumnezeu în viața lui. Citea literatură și poezie, avea gustul sportului precum fotbalul și bicicleta, escalada munții în postura de alpinist. Privea studiile la Universitate ca o misiune pentru a face lumea mai bună prin implicarea profesională. S-a înscris în asociațiile studenților catolici italieni. Prețuia virtutea castității și cultiva celelalte virtuți creștine. Părintele Ioan Suciu scrie și despre apostolatul desfășurat de Pier Giorgio dar și despre creativitatea metodelor și inventivitatea mijloacelor în a-i atrage pe tineri la biserică. Scrie, de exemplu, că Pier Giorgio cunoscuse un tânăr care nu voia să cerceteze biserica în duminici și sărbători. Cum să-l înduplece? Aflând că tânărului îi plac mașinile, îi cumpără un album scump cu imagini și date tehnice utile pentru șoferi scriindu-i: „Te îndemn să participi la Sfânta Liturghie în fiecare duminică”.
Părintele Ioan Suciu și-a publicat cartea cu titlul „Pier Giorgio Frassati. Cuceritorul de culmi”, prelucrare după Cojazzi, ed. I-a, Blaj, 1936, 164 p., Biblioteca „Tinerimea Nouă”, Seria «Eroii vieţii creştine» nr. 3. Cartea a însuflețit inimile a numeroși tineri români. Astfel a apărut ed. a II-a, Oradea, Ed. Sf. Nichita, 1943, 109 p.; ed. III-a, Casa de Editură Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 2002; ed. a IV-a, 2024. Pe ultima pagină Ioan Suciu menționează că lucrarea a fost scrisă pe povârnișurile plăcute ale Munților Apuseni, la umbră de cetină, în clipocit de repezi vălișoare, încheind-o cu un îndemn ferm: „Tinere, care ai citit aceste pagini, cucerește viața prin bucuria credinței. Lovește pieptiș monstrul păcatului. Zidește-ți viața în arhitectura iubirii fără prihană. Să nu fi mediocru, tinere!”.
Atunci și acum, Pier Giorgio Frassati este foarte iubit de tineri pentru personalitatea sa dinamică şi pentru angajamentul său creștin și social. Dragostea sa pentru sport, pentru prieteni şi pentru cei săraci au făcut din el un model pentru tineri. În 1925, Pier Giorgio este lovit de un atac acut de poliomielită, boală pe care a contactat-o, după cum spun doctorii, de la bolnavii de care se ocupa.
Vorbind despre tineri și despre sfințenia tinerească, remarcăm legătura dintre sfântul român episcopul Ioan Suciu și sfântul italian Pier Giorgio Frassati. Fericitul episcop martir Ioan Suciu, pe când era un tânăr (29 ani) preot profesor la școliile medii din Blaj își dorea să ofere tineretului modele de sfințenie tinerească, a scris în 1936 o carte despre Pier Giorgio Frasatti, un tânăr italian mort la vârsta de 24 de ani, cu cinci ani înainte (în 1925) ca Ioan Suciu să-i scrie viața în limba română. Între cei doi era o diferență de doar șase ani: Pier Giorgio Frassati era născut în anul 1901, iar Ioan Suciu în 1907. În acea vreme, nici autorul Ioan Suciu, dar nici Pier Giorgio nu erau declarați sfinți ai Bisericii, însă ambii aveau ca standard al vieții desăvârșirea creștină.
Peste timp, ambii au fost ridicați la cinstea altarelor. Procesul de beatificare al lui Pier Giorgio a fost deschis în 1932, iar beatificarea a avut loc pe 20 mai 1990, oficiată de Papa Ioan Paul al II-lea în Piața Sfântul Petru din Roma. Părintele Ioan Suciu va deveni episcop în anul 1940, iar în 1948 va fi arestat și va muri de tânăr, la doar 45 de ani, ca martir în temnițele regimului anticreștin. După 66 ani de la moarte, în 2019 va fi beatificat, alături de ceilalți episcopi români greco-catolici, de Papa Francisc, pe Câmpia Libertății din Blaj, la doar câțiva pași de odaia în care a scris cartea despre Pier Giorgio Frassati, dovedindu-se el însuși, prin viața sa, un model pentru tinerii de azi. Pier Giorgio Frassati a fost canonizat la 100 de ani de la moartea sa, împreună cu un alt tânăr, Carol Acutis, de Papa Leon al XIV-lea, în Piața Sfântul Petru, în 7 septembrie 2025.
În concluzie, există o legătură, o comuniune între sfinții lui Dumnezeu, iar în cazul celor doi sfinți, unul român și celălalt italian, tinerețea lor exemplară este apreciată, în aceste timpuri, de către Dumnezeu, de către Biserică, de de către tineri.
Pr. Anton Rus, pentru Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș