Arhieparhia Greco-Catolică de Alba Iulia și Făgăraș image

Cuvântul Preasfinției Sale Cristian, Administrator al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, la funeraliile Cardinalului Lucian Mureșan

asda

Excelența  Voastră, Domnule Nicușor Dan, Președintele României

Eminența Voastră,

Excelența Voastră Nunțiu Apostolic,

Înaltpreasfințiile, Preasfințiile Voastre,

Excelența  Voastră, Domnule Ministru Secretar de Stat pentru Culte,

Distinși reprezentanți ai Cultelor din România,

Onorați reprezentanți ai autorităților civile și militare,

Preacucernici Părinți, Cuvioase Maici,

Iubiți și dragi credincioși,

Fiat voluntas tua! Acestea sunt cuvintele care au condus întreaga viață a Preafericitului Părinte Cardinal Lucian Mureșan. Voia Ta, Doamne, să se împlinească!  Sfântă Voia Ta! Acum și în veșnicie!

În lumina acestor cuvinte, astăzi ne lăsăm mângâiați de promisiunea Mântuitorului: „Slujitor bun și credincios, intră în bucuria Domnului tău” (Mt 25,23). Aceasta este imaginea Cardinalului nostru: slujitor credincios care L-a iubit pe Dumnezeu din toată inima, L-a urmat pe Cristos pe calea Crucii și a făcut din slujire stilul său de viață, iar acum intră acum în bucuria Domnului!

Preafericitul Cardinal Lucian a fost omul dăruirii și al râvnei pentru o misiune primită de la Dumnezeu și împlinită cu fidelitate deplină. El nu a fost doar un ierarh trecător prin istorie, ci protagonist devotat și martor al istoriei dramatice și luminoase a Bisericii noastre: al catacombelor, dar și al renașterii. A călăuzit generații întregi într-un timp al schimbărilor rapide, cerându-i-se înțelepciune, discernământ și prudență. În această cheie trebuie înțelegem chemarea și misiunea omului, preotului și ierarhului Lucian Mureșan.

Cu convingerea că astăzi celebrăm nașterea sa la viața veșnică, dăm glas recunoștinței pe care ierarhii, clerul, călugării și călugărițele, împreună cu bunii credincioși ai Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș și ai întregii Biserici, o îndreaptă astăzi către cel care le-a  fost Părinte și Păstor.

Născut la Ferneziu, lângă Baia Mare, în 1931, a simțit din copilărie chemarea la Preoție, pe care a urmat-o cu fermitate în ciuda vitregiilor regimului comunist. A fost exmatriculat din Institutul Teologic Romano-Catolic de la Alba Iulia, trimis la muncă forțată pe șantierul de la Bicaz și supravegheat permanent de Securitate. Rămâne memorabil momentul în care Márton Áron a îngenuncheat în fața celor cinci seminariști greco-catolici, cerându-le iertare pentru că, din ordin politic, trebuiau să părăsească Institutul.

Dar „credincios este Cel care cheamă” (1Tes 5,24)! La 19 decembrie 1964, la Cluj-Napoca, a fost hirotonit în secret de Episcopul Ioan Dragomir. Ca preot al „Bisericii Tăcerii”, părintele Lucian a celebrat Sfânta Liturghie și Sfintele Taine în case modeste, îngrijindu-se spiritual de credincioșii din Maramureș și Țara Oașului. Lucra ca muncitor la cariera de piatră Limpedea sau funcționar la Direcția Județeană de Drumuri și Poduri, dar nu a precupețit niciun efort pentru a aduce credincioșilor Pâinea Vieții, pe Isus Domnul.

În anul 1985, după moartea Episcopului Dragomir, devine ordinarius al Eparhiei de Maramureș, conducând-o în ultimii ani de prigoană. La 3 martie 1990, după reintrarea în legalitate a Bisericii Române Unite, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea i-a încredințat misiunea de episcop al Eparhiei de Maramureș, pe care a îndeplinit-o cu zel și înțelepciune, reconstituind parohiile și întărind comunitățile, formând și hirotonind sute de preoți și, nu în ultimul rând, luptând pentru drepturile Bisericii sale.

Prin hotărârea Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, la 27 august 1994, Providența a rânduit să fie înscăunat Arhiepiscop și Mitropolit la Blaj, iar prin cuvintele rostite atunci - „Am venit să vă slujesc!” - a câștigat inimile tuturor. Și-a onorat cu prisosință promisiunea slujirii, dedicându-se refacerii structurilor Arhieparhiei, sprijinind construirea de biserici, mănăstiri și case parohiale, formarea clerului și întărirea vieții spirituale a credincioșilor din țară și din diaspora.

În timpul arhipăstoririi sale, la 14 decembrie 2005, Biserica Greco-Catolică a fost ridicată de Papa Benedict al XVI-lea la demnitatea de Biserică Arhiepiscopală Majoră, iar Lucian Mureșan a devenit Arhiepiscop Major. În această calitate, a organizat Sinodul Episcopilor, a instituit Curia Arhiepiscopală Majoră, cu Sinodul permanent și Comisiile sinodale; a numit Episcopi și a înființat, în urma obținerii consimțământului Sinodului Episcopilor și a consultării Scaunului Apostolic, Eparhia Sfântul Vasile cel Mare de București, pe data de 29 mai 2014.

Ziua de 18 februarie 2012, când Papa Benedict al XVI-lea l-a numit cardinal și i-a înmânat însemnele distinctive, bereta roșie și inelul, în Bazilica Sfântul Petru din Vatican, rămâne un moment de recunoaștere universală, dar pe care Preafericitul Lucian, cu umilință, excluzând meritele personale, l-a interpretat ca o recunoaștere publică a Bisericii Române Unite. Marea sa bucurie, împlinire a așteptărilor întregii Biserici, a fost desigur primirea Sfântului Părinte Papa Francisc aici la Blaj și beatificarea Fericiților Episcopi Martiri, pe Câmpia Libertății, în 2 iunie 2019.

Astăzi, când ne luăm rămas-bun, îl simțim alături de ceilalți doi iluștrii cardinali ai Bisericii noastre: Fericitul Iuliu Hossu, profetul și martirul unității, și Alexandru Todea, ierarhul mărturisitor. Împreună, formează o coroană de lumină a Bisericii noastre.

În inimile celor care am avut privilegiul de a-i fi fost colaboratori, episcopi, preoți, persoane consacrate și credincioși, el rămâne icoana Părintelui unește, încurajează și călăuzește. Ne vom aminti mereu chipul lui distins, blând și senin, noblețea trăită în simplitate și în demnitate arhierească, spiritul de rugăciune, atenția față de cei mici și neînsemnați, verticalitatea morală și fidelitatea neclintită față de Scaunul Apostolic.

Moștenirea lăsată de Cardinalul Lucian este însăși Biserica Greco-Catolică, mireasa inimii lui, pe care a iubit-o și a slujit-o până în ultima clipă a vieții. Iar nouă, care primim această scumpă moștenire, ne revine datoria de a-i cinsti memoria așa cum el și-a dorit: păstrând Biserică vie, fidelă, cu o credință neclintită, plină de speranță și unită!

Pentru toate, îi mulțumim Preafericitului Părinte Cardinal Lucian! Prin mijlocirea Maicii Sfinte, pe care a iubit-o atât de mult, și a Fericiților Episcopi Martiri Greco-Catolici, îl rugăm pe Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos să îi dăruiască fericirea veșnică, în mărirea și lumina Sa!

Se cuvine să ne exprimăm recunoștința față de toate persoanele care i-au fost aproape, cu devotament, dragoste și înaltă profesionalitate, în clipele de suferință: Domnul Dr. Alexandru Petărlecean, Cuvioasele Maici Melania, Narcisa și Antoaneta, împreună cu distinșii medici, asistente și infirmiere de la Spitalul Municipal din Blaj și de la Clinicile Universitare din Cluj-Napoca și din Târgu Mureș. Bunul Dumnezeu să îi răsplătească cu daruri cerești!

Vă mulțumim tuturor pentru prezență și pentru omagiul pe care îl aduceți  Cardinalului Lucian Mureșan!

Dumnezeu să îl odihnească  în pace, împreună cu Sfinții Săi!

Amin!

VIDEO