Eminența Voastră, Prefect al Dicasterului pentru Bisericile Orientale,
Excelența Voastră, Nunțiu Apostolic în România și în Republica Moldova,
Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,
Excelențele Voastre, reprezentanți ai Cultelor din România,
Excelența Voastră, Președinte al Senatului României,
Excelența Voastră, Doamnă Consilier Prezidențial,
Excelența Voastră, Ministru Secretar de Stat pentru Culte,
Distinși reprezentanți ai autorităților de stat centrale și locale,
Preacucernici Părinți, Cuvioase Maici,
Dragi credincioși,
Sfânta Evanghelie după Luca (9,37-43) ne vorbește astăzi despre strălucirea milostivirii lui Dumnezeu în viețile noastre. Isus Cristos, după evenimentul „Schimbării la față”, în care și-a dezvăluit apostolilor lumina măririi Sale dumnezeiești, a coborât de pe Muntele Tabor în valea suferințelor omenești. În felul acesta, Domnul ne arată că mărirea Lui nu rămâne ascunsă în înălțimile Cerului, ci se revarsă cu prisosință acolo unde omul își poartă poverile vieții.
În chipul tatălui, care aleargă cu fiul chinuit înaintea lui Isus, strigând cu toate puterile „Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el” (Lc. 9, 38), ne regăsim fiecare dintre noi. Noi toți purtăm în suflet neliniști și suferințe, dar Evanghelia ne ajută să înțelegem că strigătul nostru nu trebuie să fie unul de deznădejde, ci unul de speranță și de rugăciune, deoarece Cristos, Cel plin de milostivire și de dragoste, nu întârzie să vină pentru a vindeca și mântui. El aduce lumină acolo unde întunericul pare a fi atotstăpânitor și speranță unde disperarea sufocă sufletele. Vindecarea fiului din Evanghelie ne pune așadar în fața unui adevăr esențial: măreția lui Dumnezeu strălucește în milostivirea Sa! Fiecare vindecare și fiecare clipă în care lumina Lui biruie întunericul frământărilor noastre este o mărturie că Dumnezeu nu ne privește de departe, ci este prezent în viețile noastre.
În chipul tatălui se oglindesc și Fericiții Episcopi Martiri ai Bisericii noastre. Atunci când din punct de vedere omenesc totul părea pierdut, ei nu au putut fi împiedicați de lanțuri, de violențe și de gratiile celulelor pentru a invoca milostivirea și ajutorul Domnului pentru Sfânta Biserică Greco-Catolică. Asemenea tatălui din Evanghelie, l-au rugat pe Mântuitor: Doamne, caută spre Biserica noastră, răstignită și umilită, că doar pe ea o avem! Iar Domnul, pentru credința și jertfa vieții lor, le-a ascultat rugăciunea! La fel ca în episodul biblic, noi azi suntem „uimiţi de mărirea lui Dumnezeu” (Lc. 9, 43).
Exemplul Fericiților Episcopi Martiri îmi vorbește și mie, astăzi, când, prin harul și binecuvântarea Domnului, îmi încep slujirea de părinte al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În aceste clipe, atât de pline de emoție, ei mă inspiră și mă ajută cu rugăciunile lor. Călăuzit de ei, mă regăsesc la rândul meu în chipul tatălui din Evanghelie și strig: „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi, și cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea!” (Ps. 79,15-16). Ocrotește, Doamne, Biserica noastră! Întărește-o pe calea credinței și a iubirii, pentru ca să Te mărturisească cu bucurie și curaj, să fie izvor de speranță în sânul poporului român!
Fericiții Episcopi Martiri ne învață să-L iubim pe Domnul din toată inima și să avem privirea ațintită mereu asupra Lui. El este bogăția și libertatea noastră! Conștienți de uriașa moștenire istorică, spirituală și culturală a Bisericii noastre, care ne înnobilează și pentru care suntem recunoscători lui Dumnezeu și înaintașilor noștri, să îl urmăm în prezent pe Cristos pe drumul sfințeniei și să privim cu speranță înainte, deoarece tot El este viitorul nostru. De aceea, anul 2025, An Național Iuliu Hossu, va rămâne în istorie ca un an în care îndurările Domnului pentru noi au fost amintite și celebrate, ajutându-ne să reaprindem flacăra firavă a speranței, pentru Biserică și pentru fiecare dintre noi. Motto-ul Fericitului Iuliu Hossu, „credința noastră este viața noastră”, ne-a călăuzit de-a lungul acestui an și ne-a sprijinit în a redescoperi, împreună cu credincioșii noștri, sensul profund al unei existențe trăite în deplină coerență. O asemenea viață, luminată de credință, primește direcție și plenitudine, devenind o mărturie vie a minunilor pe care Domnul le-a săvârșit și continuă să le împlinească în fiecare dintre noi.
În această solemnă celebrare, se cuvine să evocăm cu adâncă recunoștință ziua de 2 iunie, când, în sărbătoarea Fericiților Martiri Greco-Catolici, Sanctitatea Sa Papa Leon ne-a primit în Capela Sixtină pentru a-l sărbători pe Cardinalul Iuliu Hossu. De asemenea, Eminența Sa Cardinalul Claudio Gugerotti, căruia îi mulțumesc pentru extrem de onoranta prezență în mijlocul nostru, spunea în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Bazilica Sfântul Petru din Roma la 1 iunie, că va așeza relicvele fericitului Iuliu Hossu la mormântul Sfântului Petru, fiindcă acolo e locul lor, pentru mărturia de credință și viața jertfită.
Vă mulțumim, Eminența Voastră pentru acest minunat gest, care ilustrează în mod simbolic prețuirea Sfântului Scaun față de fidelitatea eroică a Cardinalului Iuliu Hossu. Gestul Dumneavoastră este cu atât mai semnificativ cu cât are loc la împlinirea a 325 de ani de când Biserica Românilor transilvăneni a refăcut comuniunea cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei, păstrând tradiția răsăriteană și patrimoniul liturgic bizantin-român, dar recunoscând în succesorul lui Petru principiul unității întregii Biserici a lui Cristos. Unitatea devine astfel nu numai numele și principiul Bisericii noastre, ci și profeție și misiune pentru viitor. Pentru această unitate martirii noștri și-au vărsat sângele și această unitate vrem să continuăm să o trăim ca o misiune în mijlocul provocărilor lumii contemporane. Într-un an jubiliar dedicat speranței, amintirea noastră devine rugăciune și speranță, mai ales când spunem împreună: „Tu care ne-ai ajutat să traversăm pustiul persecuției comuniste pentru a ajunge la libertate, fă și acum același lucru și eliberează Biserica ta și lumea întreagă de toate capcanele celui rău!”.
Anul acesta am avut și o altfel de celebrare a memoriei: Preafericitul Părinte Cardinal Lucian, un adevărat martor al credinței și al speranței și, mai presus de toate, un Părinte pentru noi toți, a fost mutat la viața cea adevărata. L-am însoțit în această ultimă călătorie cu rugăciunile noastre. Deviza lui episcopală era „Fiat Voluntas Tua”, facă-se voia Ta. El ne-a învățat că Voia lui Dumnezeu este adevărata și suprema noastră fericire. Același fiat al Maicii Sfinte în Nazaret, același fiat al lui Isus în gradina Ghetsimani, același fiat din viața episcopilor noștri martiri, același fiat din viața Preafericitului Lucian trebuie să însuflețească și viața noastră. Aceasta înseamnă încrederea și speranța că nimic nu se întâmplă în viața noastră fără voia sau permisiunea lui Dumnezeu.
În această dinamică spirituală așez și alegerea mea din partea Sinodului Bisericii noastre, confirmarea din partea Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea și înscăunarea de astăzi, făcându-mă parte cu umilință a minunatei cântări a Maicii Sfinte: „lucruri mari a făcut pentru mine Cel Atotputernic” (Lc. 1, 49). Lucruri mari a făcut pentru noi Cel Atotputernic! Lucrurile sunt mari fiindcă sunt făcute de El, pentru noi!
Misiunea care mi-a fost încredințată poate fi îndeplinită numai în spiritul comuniunii Bisericii, în care trebuie să fiu slujitorul tuturor, mereu împreună cu Preasfințiile lor, vrednicii mei confrați din Sinodul Episcopilor, cu preoții, călugării, călugărițele și bunii noștri credincioși. Mă încredințez rugăciunilor dumneavoastră pentru ca slujirea mea să fie spre mai mare mărirea lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor, spre întărirea unității din Biserica noastră, a comuniunii cu Sfântul Scaun Apostolic și cu întreaga Biserică Catolică.
Cu inima deschisă și cu dragoste în Domnul, asigur toate Bisericile, comunitățile și cultele religioase din România că îmi doresc nu doar să trăim în pace și să ne respectăm reciproc, ci să colaborăm, să susținem împreună și să apărăm valorile morale care fac societatea mai umană, mai demnă și sensibilă la toți cei marginalizați și defavorizați. Mai ales, însă, cred suntem chemați să dăm cu toții o mărturie convingătoare despre iubirea lui Dumnezeu în societatea contemporană.
Asigur, de asemenea, autoritățile civile și instituțiile reprezentative pentru întreaga societate, că Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, care a contribuit decisiv la formarea conștiinței naționale și a culturii române moderne, va fi în continuare un partener în tot ceea ce privește apărarea binelui comun, a vieții și a demnității oricărei persoane, în promovarea solidarității sociale dincolo de orice frontieră etnică sau religioasă, precum și în afirmarea și întărirea vocației europene a României.
Vă mulțumesc tuturor pentru comuniunea în rugăciune! Vă mulțumesc celor care ați venit din Arhieparhie, din celelalte Eparhii Greco-Catolice și Dieceze Romano-Catolice din țară și din străinătate. Catedrala noastră este din nou neîncăpătoare pentru numărul mare al preoților și al credincioșilor. De aceea, le mulțumesc din suflet și pelerinilor aflați afară, asigurându-i că toți au un loc în inima mea.
Vă mulțumesc, de asemenea, dumneavoastră, celor care sunteți alături de noi prin intermediul transmisiunilor realizate de Televiziunea Română, Angelus Tv, Maria TV și Radio Blaj TV online, cărora le adresez o aleasă recunoștință.
Prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria și a Fericiților Episcopi Martiri, invoc asupra Bisericii noastre și asupra tuturor celor prezenți binecuvântarea lui Dumnezeu: „Harul Domnului nostru Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Spiritului Sfânt, să fie cu voi cu toți!”. Amin!