În cadrul Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii celebrate la deschiderea Sesiunii de toamnă a Conferinței Episcopilor Catolici din România, în biserica greco-catolică „Sfântul Petru” din Brașov, E.S. Mons. Giampiero Gloder, Nunțiul Apostolic în România și Republica Moldova, a rostit cuvântul de învățătură, transmițând totodată salutul afectuos și binecuvântarea părintească a Sanctității Sale Papa Leon al XIV-lea. Pornind de la contrastul dintre „omul vechi” și „omul nou” în Cristos, E.S. Giampiero Gloder a meditat asupra celor trei ispite ale „omului vechi” - egoismul, dorința de putere și ipocrizia - și asupra chemării creștinului la convertire și transformare interioară. În lumina lui Cristos, „Omul Nou”, suntem chemați să ne lăsăm călăuziți de Spiritul Sfânt și să trăim concret prin adevăr, blândețe, dreptate, iertare, milostivire și iubire față de Dumnezeu și față de aproapele.
Predica E.S. Mons. Giampiero Gloder, Nunțiul Apostolic în România.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Deschiderea Sesiunii de toamnă CER
Biserica greco-catolică Sfântul Petru - Brașov, 21 septembrie 2026
„Preafericirea Voastră, Excelențele Voastre, Domnule Secretar de Stat, Domnule Primar, Domnule Prefect, Domnule Președinte al Consiliului Județean, Distinse Autorități civile și militare, dragi Preoți, Diaconi, Persoane consacrate, dragi prieteni,
La începutul Adunării plenare a Conferinței Episcopilor Catolici din România, celebrăm cu bucurie această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie, prin care intrăm în comuniune cu Preasfânta Treime, dar în care se manifestă și comuniunea Bisericii care este în România, în bogăția diferitelor sale Rituri, precum și comuniunea cu Succesorul Sfântului Petru, Sanctitatea Sa Papa Leon al paisprezecelea, care vă adresează tuturor salutul său afectuos, împărțindu-vă binecuvântarea sa părintească în drumul vostru creștin.
În această Sfântă și Dumnezeiască Liturghie dorim să ne rugăm în mod deosebit pentru Episcopii reuniți în Adunare, pentru ca Spiritul Sfânt să-i asiste și pentru ca ei să fie întotdeauna Păstori după inima lui Cristos.
Ascultând cele două lecturi de astăzi, putem observa că există un contrast foarte puternic, deoarece sunt descrise două moduri de a trăi, două modele de viață, pe care Sfântul Paul le definește drept: modelul „omului vechi” și modelul „omului nou”.
Tocmai asupra acestor două elemente doresc să mă opresc, prin trei gânduri: „omul vechi”; Cristos: omul nou; a fi „oameni noi”.
1. Omul vechi este reprezentat de tetrarhul Irod, despre care Evanghelistul notează că este mustrat de Ioan Botezătorul pentru că trăia cu soția fratelui său, dar și „pentru toate relele pe care le-a făcut” (Lc 3,19).
Să privim pe scurt această figură, menționată de mai multe ori în Evanghelii, pentru a evidenția câteva aspecte care corespund „omului vechi”, legat de rău.
a. Primul este egoismul, manifestat prin căutarea propriei plăceri, fără reguli morale. Este ceea ce Ioan Botezătorul denunță fără teamă: „Nu-ți este îngăduit să o ai pe soția fratelui tău!” (Mc 6,18). Felul de a trăi al lui Irod, indiferent chiar și față de scandalul pe care îl provoca în poporul său, este expresia unei viziuni egoiste asupra vieții, în care el se pune pe sine însuși, capriciile sale, dorințele sale, interesele sale în centrul tuturor lucrurilor, fără să-l intereseze dacă ceea ce face este bine sau rău.
Uneori, aceasta poate fi o ispită prezentă și în viața noastră: să ne gândim numai la noi înșine, la problemele noastre, la nevoile noastre, la dorințele noastre, lăsându-ne conduși de pasiune, de aspectele negative ale caracterului nostru, de moda timpului. Să ne amintim că egoismul este rădăcina oricărui păcat, pentru că ne închide în noi înșine și închide ușa către Dumnezeu și către ceilalți.
b. Al doilea aspect este puterea, înțeleasă ca dominație asupra celorlalți și nu ca slujire. Acesta este motivul pentru care Irod îl întemnițează pe Ioan Botezătorul, pentru a-și arăta puterea de a-l reduce la tăcere pe cel care îi denunța modul de viață. Acesta este motivul pentru care ajunge la decizia de a-l decapita, deși îl considera un om drept. Acesta este motivul pentru care, în fața predicării lui Isus, plănuiește să-L elimine, temându-se că Ioan Botezătorul s-ar fi întors.
Și aceasta este o ispită în viața noastră, atunci când, în relațiile cu ceilalți, avem tendința de a domina și nu de a sluji; atunci când avem tendința de a ne impune ideile, fără să ne deschidem dialogului și înțelegerii; atunci când avem tendința confruntării, fără să căutăm reconcilierea.
c. Al treilea aspect este ipocrizia, incapacitatea de a căuta și de a recunoaște adevărul și de a trăi potrivit adevărului.
Isus le adresează ucenicilor un avertisment: „păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod” (Mc 8,15). Fiți atenți, adică, la atitudinea de autosuficiență; la faptul de a vă considera drepți, mai buni decât ceilalți, fără a avea nevoie de mântuire, fără defecte, limite sau păcate; fiți atenți la convingerea că nu aveți nevoie de convertire, de schimbare.
Aceasta este atitudinea lui Irod în timpul pătimirii lui Isus, atunci când Îl primește. Irod dorește să-L vadă pe Isus, însă doar din curiozitate, în speranța de a asista la o minune; în inima sa nu există dorința de a-L asculta și de a-și converti viața. În comentariul său la Cartea lui Iov, Sfântul Grigore cel Mare subliniază această atitudine: „Irod nu căuta să crească în cunoașterea [lui Isus], ci dorea să se minuneze de semnele sau de înțelepciunea Lui”, nu intenționa să îndrepte ceea ce era greșit în el și, de aceea, Isus rămâne în tăcere. [ Cf. GRIGORE CEL MARE, Comentariu la Cartea lui Iov, XXII, 38.]
Poate că, uneori, și noi considerăm că nu avem nimic de convertit în viața noastră, nu considerăm că trebuie să ne mărturisim păcatele...
2. Și am ajuns acum la al doilea gând asupra căruia doresc să mă opresc.
Irod, în cele din urmă, rămâne prizonier în omul vechi, în păcatul său, incapabil să se deschidă spre noutatea care îi este oferită de Isus, care este omul nou.
În Evanghelie am văzut că, după ce a primit botezul, nu pentru că ar fi avut nevoie de el, ci din solidaritate cu noi, păcătoșii, asupra lui Isus coboară Spiritul Sfânt și din Cer se aude un glas: „Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea” (Lc 3,22).
În Cristos, omul nu mai este separat de Dumnezeu, distanța dintre Cer și pământ este înlăturată, iar Cerul lui Dumnezeu se deschide deasupra omenirii. Sfântul Grigore de Nazianz afirmă că Isus, ieșind din apele Iordanului, „vede cum cerurile se rup și se deschid, acele ceruri pe care Adam le închisese pentru sine și pentru urmașii săi”. [GRIGORE DE NAZIANZ, Discursul 39 pentru Botezul Domnului, PG 36.] Cristos este omul nou, acel om potrivit cu chipul lui Dumnezeu.
Așadar, a fi „oameni noi” înseamnă să-L primim din ce în ce mai mult pe Domnul, pentru ca El să ne transforme prin harul Său, pentru ca Cuvântul Său să ne călăuzească viața; înseamnă să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi, să-L lăsăm pe Isus să trăiască în noi; înseamnă să-L lăsăm pe Spiritul Sfânt să plăsmuiască în noi chipul și viața lui Isus, pentru ca, zi după zi, Isus însuși să ne învețe să trăim, să iertăm, să iubim, să suferim, să murim asemenea Lui; înseamnă să mergem spre sfințenie și să putem spune, împreună cu Sfântul Paul: „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine” (Gal 2,20).
3. Și cu aceasta, vă propun acum să medităm și la cel de-al treilea gând de astăzi, un ultim pas: cum să fim „oameni noi”?
În cea de-a doua lectură, Sfântul Paul ne indică unele atitudini ale omului nou, care Îl lasă pe Cristos să lucreze pentru a deveni asemenea Lui: să fim persoane care iubesc adevărul și evită minciuna; persoane blânde, care își stăpânesc mânia și resentimentele; persoane drepte, care fac binele și sunt capabile să împartă cu cel care are nevoie; persoane care evită calomnia și cuvintele rele, pentru a avea întotdeauna cuvinte bune, de înțelegere și reconciliere; persoane milostive, care știu să se ierte unii pe alții; persoane capabile să-L iubească în mod concret pe Dumnezeu și pe ceilalți.
Vă invit să reveniți asupra acestei pagini, pe care o găsim în capitolul al patrulea al Scrisorii Sfântului Apostol Paul către Efeseni, pentru că este un mic program de viață, foarte concret, despre felul în care ar trebui să fie atitudinile noastre de zi cu zi.
Să-i cerem Domnului și Preasfintei Fecioare Maria capacitatea de a ne lăsa călăuziți de Spiritul Sfânt, pentru ca El să ne facă sfinți, să ne ajute să convertim gândurile și faptele legate de omul vechi, pentru a trăi ca oameni noi, după Cristos și Evanghelia Sa.”
Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș